Ma intreb si astazi "De ce? De ce? De ce?" si o sa ma intreb mult timp, poate toata viata. Astazi mi-a aparut un dor nebun de a citi Paler. Ma regasesc in multe din scrierile lui. Multe din ele imi apartin si ne apartin noua, dar suna parca altfel cand vin de la el. De la un el, care nu mai este. A declarat ca era un lup singuratic, ma simt si eu! Ma simt, dar nu lipsit de speranta. Speranta va muri ultima. Fraze scurte, fara cuvinte meta-academice, pot sa surprinda foarte clar, trairea de moment a unui individ.
Iubesc, dar sunt masochist. Adica, nu vreau sa fiu iubit. De ce oare? Mai bine sa sufar eu atunci cand va veni despartirea (care sper sa nu vina niciodata, in viata asta), decat iubirea mea (ea) insasi. Iubirea este o relativitate, uneori. In schimb pentru mine este o speranta. Iubirea ma face sa simt ca traiesc, gandurile ma fac sa ma lipsesc de mine insumi. Ea imi da speranta sa termin ce am inceput, ma inspira si totodata ma intriga, dar imi da acel suflu de care am nevoie sa traiesc in continuare. Imi simt viata precum bataile inimii care apar la aparat: urca, coboara, urca coboara ... linie ... linie ... linie ... si urca brusc si se regleaza pentru o perioada. Se intampla sa ne indragostim de cine nu ar trebui, de cine nu meritam sa fim iubiti sau acceptati, de cine nu ne vrea, de cine nu ne-am gandit niciodata ca s-ar putea intampla asa ceva. Asta este iubirea adevarata. Acum imi bate inima, imi este frica, ca poate inr-o zi nu imi va mai bate, ca ceea ce iubesc va pleca. Nu m-as supara, doar as regreta si plange, in mine! Daca pleaca, este clar, cineva are nevoie de mai multa viata, de mai multe batai ale inimii!
Restul?
Restul este falsitate. Citeam ca poti sa spui "te iubesc" dupa 8 sec. Te grabesti si ne grabim, sa ajungem la intalnire cat mai aranjati, cat mai parfumati, cat de cat sexy si epilati, sa nu iti puta gura mai plescai asa in zeflemeala o guma. Te zbati sa fii ras si sa ai unghiile taiate exemplar, mai tragi o flegma pe trotuar ca sa fii smecher sau sa lipezesti gura de scuipat. Si ajungi si spui "te iubesc"... ai sictir!
Ne straduim sa ne prefacem ca totul merge bine, fara sa spunem adevarul, ne prefacem doar pentru a capata "iubire", de parca viata ar fi mereu un schimb intre comercianti.
Filmul "Comerciantul de arme" ni se potriveste tuturor, de fapt cu toti suntem niste comercianti de dragoste!
Dar mai bine las citatele sa vorbeasca de la sine.
La urma urmei, lumea e plină de rataţi. Câţi ar putea spune că şi-au văzut împlinite toate aşteptările? Poate, e chiar o lipsă de modestie să declari: sunt un ratat!ca sa devii "ratat" trebuie sa fi avut niste visuri inalte, niste ambitii mari.
Lacătele din noi se deschid cu o lacrimă.
Nu toată lumea e capabilă să stea în mlaştină până la gât şi să surâdă. Unii nu se pot abţine să nu dea din mâini, încercând să iasă, chiar dacă astfel se scufundă cu totul.
Ceilalţi lupi m-ar sfâşia dacă ar şti că urletul meu e în realitate un plâns.
Cred că dragostea ne ridică în proprii noştri ochi. Şi cât de mult ai vrea să fii aşa cum te vede celălalt! Ai dori, şi chiar încerci, să micşorezi distanţa dintre ceea ce ştii că eşti în realitate şi ceea ce intuieşti că vede în tine cel pe care-l iubeşti.
Dragostea e o luptă între două suflete şi între două trupuri în care uneori nu e niciun învingător, alteori nu e niciun învins.
Într-o dragoste adevărată trebuie să fii puţin sclav pentru a fi liber, adică să nu mai vezi nimic în jur.
În rest, port în mine, fără să ştiu, un adevărat cimitir în care se află ceea ce am uitat că am văzut, că am auzit, că am fost.
A iubi înseamnă, poate, a lumina partea cea mai frumoasă din noi.
Voi care vă întoarceţi acasă
şi după ce-aţi închis uşa
spuneţi "bună seara"
voi nu ştiţi ce-nseamnă
să intri pe o uşă tăcând.
Dragostea seamănă atât de bine cu lipsa ei încât uneori se confundă.
Deştept poţi să pari fără să fii, dar dacă nu eşti un prost autentic, te dai de gol.
Iubesti pe cineva atunci cand ai ajuns sa vrei sa-i dai ceea ce ai mai bun si hotarasti sa i te dai pe tine insuti…
Cine are capacitatea de a se îndrăgosti, poate avea mereu încredere în iubire şi în valoarea omului de care s-a îndrăgostit.
Sunt liber pentru că nu mă tem să iubesc ceea ce va muri.
Nu poţi face pe cineva să te iubească. Tot ce poţi face este să fii o persoană iubită.
Nu în puţine cazuri, femeia şi bărbatul nu ştiu să se despartă la vreme. Aşteaptă să dispară tot ce i-a apropiat şi legat, până ajung să le fie silă de ei. În loc să transforme despărţirea însăşi în ceva deosebit, de care să-şi aducă aminte cu duioşie mai târziu, târăsc un rest de dragoste ca un hoit care miroase urât.
Iubirea e un sărut furat, un zâmbet inocent, o îmbrăţişare pătimaşă... şi un suflet smuls din piept...
Singurătatea nu e o victorie înaintea celorlalţi, ci e de fapt un naufragiu personal.
O viaţă fără dragoste este asemenea unui an fără primăvară.
Iubirea trebuie învăţată, încercată şi experimentată. Prima atingere nu reprezintă niciodată expresia ei desăvârşită.
Cred că n-am fost fericit decât în clipa în care am putut spune şi eu, ca orice om, că am iubit.
Singura mea satisfacţie reală sunt dezamăgirile mele, asta înseamnă că am avut iluzii foarte mari.
Defectele mele sunt principala mea calitate.
Cred ca lumea a fost prea mare pentru mine. In schimb, o lume redusa la " doi" mi s-a parut ideala.
Una din prejudecăţile lumii noastre este de a pune eticheta, de a clasifica totul; oamenilor li se pare că au şi înţeles ceea ce au clasat.
P.S. Sentimentele sunt reale, gandurile sunt iluzii!
Da, e Crin. Fiindcă nu e Sorin…
Cu 17 ore în urmă
